Dozarea se poate face cu un aplicator de picurare ataşat sau cu o măsură dozatoare gradată în mililitri. 25 de picături echivalente cu 1 ml (sau 100 mg de simeticonă).

Cu excepţia situaţiilor în care primiţi alte recomandări din partea medicului dumneavoastră, doza uzuală de Espumisan® 100 mg/ml este:

Modul de utilizare

 

Mod de administrare
  • A se agita înainte de utilizare!
    Pentru a obţine doza corespunzătoare în picături trebuie ca flaconul să fie ţinut vertical cu aplicatorul de picurare îndreptat în jos. Ca un dispozitiv de măsură, este ataşată o măsură dozatoare gradată în mililitri la capacul cu filet al flaconului de 30 ml. Dacă este necesar (de exemplu, în cazul dozelor mai mari sau egale cu 25 de picături) acest dispozitiv poate fi scos şi utilizat în locul aplicatorului de picurare pentru măsurarea dozei. Notă: datorită pericolului de a fi înghiţită, măsura dozatoare nu trebuie lăsată la îndemâna copiilor.
  • Espumisan® 100 mg/ml poate fi administrat imediat înainte, în timpul şi după mese, iar în caz de necesitate, şi înainte de culcare.
  • Espumisan® 100 mg/ml poate fi administrat şi pacienţilor în perioada postoperatorie.
Dacă luaţi mai mult Espumisan® 100 mg/ml decât trebuie
  • Administrarea unei cantităţi prea mari de Espumisan® 100 mg/ml nu determină un efect negativ. Chiar şi cantităţi mari de Espumisan® 100 mg/ml sunt bine tolerate fără a provoca probleme. Substanţa activă a Espumisan®, simeticona, dezintegrează spuma din tractul gastro-intestinal printr-o acţiune de natură fizică. Simeticona nu este absorbită în sânge.

Cum se administrează Espumisan® 100 mg/ml emusie orală?
Cum se administrează Espumisan® 100 mg/ml emusie orală?

De 2 ori

mai puţine episoade de plîns din cauza colicii abdominale la copii

Simeticona, utilizată în tratamentul colicii abdominale la copii, reduce numărul episoadelor de plîns şi scade durata lor cu mai mult de 50%4


Referinţe:

1) Jackowska A., Łukaszyk A. Przegląd Gastroenterologiczny 2008; 3 (5): 243-246.
2) Jakubowski W. Ultrasonografia 2006;24,102-5.
3) Czerwionka-Szaflarska M. 2010; Forum Medycyny Rodzinnej 2010; 4 (6):408–414.
4) Weingärtner U, Petersen-Braun M. Pharm Ztg 2004;149: 34-39.
5) Serra J et.al. Am J Physiol Gastrointest Liver Physiol 2001; 281: G138-43. Jarosz M, Dzieniszewski J. PZWL, Warszawa 2003.
6) Friis H et.al., Effect of simethicone on lactulose-induced H2 production and gastrointestinal symptoms. Digestion 1991; 49: 227-30.
7) Lucassen P.L.B.J. et. al., British Medical Journal, 1998; 316: 339-342.
8) Balon AJ. Am Fam Physician. 1997 Jan;55(1):235-42, 245-46.